Originea lumii și a zeilor: miturile primordiale ale Haosului și Geei

Iată povestea creației universului din mitologia greacă, începând cu Haosul primordial, nașterea Geei și zeilor puternici, până la răzvrătirea titanilor și ascensiunea lui Cronos.

La început, domnea Haosul veșnic, fără sfârșit și cufundat în beznă. Acesta a fost izvorul de viață al lumii, de unde totul a luat naștere: atât lumea întreagă, cât și zeii nemuritori. Din Haosul nemărginit s-a zămislit zeița Geea, adică Pământul. Geea, puternică și dătătoare de viață, a cuprins întinderi nesfârșite. În adâncurile infinite ale Pământului, la fel de îndepărtate de noi precum cerul plin de lumină, s-a născut întunecatul Tartar – beznă îngrozitoare și noapte veșnică. Din Haos, izvor al vieții, s-a născut și puterea fără margini, Dragostea ce însuflețește totul, cunoscută sub numele de Eros. Astfel, lumea a început să ia ființă.

Haosul nemărginit a creat întunericul veșnic, numit Erebos, și Noaptea neagră, Nyx. Din Noapte și Întuneric s-au născut Lumina veșnică, Ether, și Ziua luminoasă și plină de bucurii, Hemera. Lumina s-a revărsat asupra întregii lumi, iar noaptea și ziua au început să se succedă.

Pământul puternic și îmbelșugat a dat naștere Cerului albastru de necuprins, Uranos, care s-a întins deasupra Pământului. Munții înalți, zămisliți de Pământ, s-au ridicat falnic până la el, iar Marea zgomotoasă s-a revărsat larg. Geea a născut Cerul, Munții și Marea, și toate acestea nu au avut tată.

Uranos (Uranus) a învăluit lumea întreagă și și-a luat de soție pe Geea, dătătoare de roade. Uranos și Geea au avut șase fii și șase fiice, toți titani puternici și de temut. Unul dintre fiii lor, titanul Okeanos, care înconjura pământul ca un râu fără maluri, și soția lui, zeița Thetis, au adus pe lume toate râurile și Okeanidele, zeițele mării. Titanul Hyperion și Thea au avut copiii lor: Soarele - Helios, Luna - Selena și Zarea împurpurată - Eos (Aurora), cu degetele trandafirii. De la Astreos și Eos au provenit toate stelele care strălucesc pe cerul întunecat al nopții și toate vânturile: Boreas - vântul furtunos de miazănoapte, Euros - cel dinspre răsărit, Notos - vântul umed de miazăzi și blândul Zefyros dinspre apus, purtător de nori plini de ploaie.

Pe lângă acești titani, Pământul a zămislit trei uriași ciclopi, cu un singur ochi în frunte, și alți trei uriași cu cincizeci de capete și o sută de brațe fiecare, numiți Hecatonheiri. Atât de năprasnică și înspăimântătoare era puterea acestora, încât nimeni și nimic nu le putea sta împotrivă. Uranos, mâniat pe copiii săi, i-a închis în bezna adâncă, în străfundurile Pământului, oprindu-i să vadă lumina zilei. Geea, mama lor, suferea cumplit din cauza poverii ascunse în pântecele ei. Ea i-a chemat pe titani și i-a îndemnat să se răzvrătească împotriva tatălui lor; dar aceștia se temeau să ridice mâna asupra lui. Numai cel mai mic dintre ei, vicleanul Cronos, s-a răzvrătit și, printr-un șiretlic, l-a răsturnat de pe tron pe tatăl său și i-a luat puterea.

Pentru a-l pedepsi pe Cronos, zeița Nyx a zămislit o ceată de zeități înfricoșătoare: Thanatos - moartea, Eris - discordia, Apate - înșelăciunea, Ker - nimicirea, Hypnos - somnul cu droaia lui de năluci întunecate, Nemesis - răzbunătoarea fărădelegilor, și multe alte zeități. Aceste zeități au semănat groaza, dezbinarea, înșelăciunea, lupta și nenorocirea în lumea în care Cronos se urcase pe tronul tatălui său.