Lucruri necunoscute despre aluat

Aluatul este simbolul zămislirii al materiei aflate într-o fază de trecere și devenire. Semnifică posibilitățile viitoare, trecerea de la un stadiu nediferențiat, primar (făină, apă) la o calitate superioară.

În aceste accepțiuni, aluatul e adesea pomenit în Biblie. Pe de o parte, este alegoria noii învățături a lui Hristos care schimbă viața sufletească a oamenilor, precum aluatul schimbă făina prefăcând-o in pâine, iar pe de altă parte, se vorbește de aluatul fariseilor, plămădit din simțurile rele.

În tradiția populară românească, plămădirea pâinii și coacerea sunt acte profund sacralizate și ritualizate, înconjurate de multe restricții. Astfel, unei femei „necurate” îi este interzis să plămădească aluatul sau să pună pâinea în cuptor.

Aluatului i se atribuie unele proprietăți magice, fiind considerat un stimulent al creșterii: mamele obișnuiesc uneori să-i mânjească pe copiii lor cu aluat pe frunte. Ca și pâinea, e considerat un apotropeu eficient împotriva duhurilor rele sau a deochiului: „Aluatul frământat în noaptea Crăciunului e bun de deochi la vite”. Este și un remediu împotriva sterilității feminine, deoarece femeilor care vor să aibă copii li se recomandă să șadă pe covata răsturnată în care în ajun s-a frământat pâine. Îl întâlnim, de asemenea, și în magia premaritală: „Se crede că e bine ca fetele să mănânce aluatul ras de pe covată și apoi vor plăcea flăcăilor”.